Arhive pe categorii: Blog

Food Panda, ursuletul online

banner-foodpanda 2A mai avut vreunul dintre voi fantezia ca, un urs panda sa te trezeasca din moţăiala pe burta goala care te ţintuieste de canapea cand ajungi acasa inţepenit de frig si oboseala de la serviciu si, bonus, calcat pe bocanci in autobuz?

Ursuletul panda, nu te trezeste ca sa te puna sa rezolvi niste probleme la matematica, ci vine pentru ca l-ai chemat tu cu cateva click-uri date pe telefonul mobil accesand aplicaţia foodpanda, ca sa iti aduca mancarea preferata. Daca fiecare din familie are alt stil culinar, ursuletul iti aduce fiecare fel de la un alt restaurant. Acceasi schema functioneaza daca te afli la birou si vrei sa comanzi mancare, impreuna cu colegii, din bucataria romaneasca, italiana, asiatica sau raw-vegana, s-au gandit la toate tipurile de nevoi pe care le-am putea avea, acum cu o mega-reducere de – 40%
food panda
Serviciul FoodPanda cu ajutorul căruia poţi comanda mâncare la domiciliu de la mai multi furnizori, mi se pare o idee inspirata. Gasca de ursi „Food Panda” au parteneriat cu mai multe restaurante şi pizzerii din: Bucuresti, Timisoara si Cluj, continua in 2015 proiectul de extindere in mai multe orase.

FoodPanda face parte din reteaua Rocket Internet care mai este prezenta in Romania si prin serviciul Paymill care facilizeaza platile online. O echipa creativa care rezolva probleme (nu neaparat de matematica :) ) sfinteste locul si lucreaza cu optimism pentru a va oferi cel mai bun serviciu pentru comanda online de mancare. Poti comanda cum iti este tie mai familiar: de pe desktop sau cu ajutorul aplicatiei pe care o poti instala chiar acum pe telefonul mobil, de aici.

Promovez ideile noi, sau macar de actualitate, gesturile simple, distractive si eficiente.
… Si in plus, ma amuza sigla pe care si-au ales-o :)
banner-foodpanda 1

Partenerul campaniei blogalinitiative.ro

Reclame

Food Bloggers Conference 2014, o radiografie incompleta

O radiografie incompleta, deoarece perioada inchiderii anului calendaristic este foarte solicitanta, n-am timp sa editez poze si sa lipesc atatea link-uri cate sunt necesare pentru un articol complet. Radiografii detaliate ale evenimentului, puncte de vedere cu care sunt de acord, gasiti pe blogurile gourmet: Laura Laurentiu si Savori Urbane. Am scris mult, dar nu atotcuprinzator cum ati crede.

Ar fi trebuit sa se scrie mult in media despre Food Bloggers Conference,
Food Bloggers Conference 2014
eveniment organizat de Evensys si Cristian Manafu (Managing Partner), impreuna cu sponsorii: Lidl,
Food Bloggers Conference 2014
(acum ma oftic, n-am gustat nimic, doar am baut doua cafele la bufetul lor)
Food Bloggers Conference 2014
Staropramen, Nikon, Napolact, Floriol si cina oferita de Restaurantul cu specific turcesc „Divan”, deoarece este primul eveniment local dedicat blogging-ului culinar.
Ma straduiesc curand sa public o pagina separata, un fel de recenzie a restaurantului Divan pentru ca sunt multe de spus si s-ar lungi prea mult acest articol.
Prietenii vor vrea sa afle ce rost a avut participarea mea la aceasta Conferinta si pe cine am intalnit. Pentru ei punctez scurt programul, treaba plictisitoare (sau nu?) peste care pot trece aceia dintre voi care ati fost acolo, puteti sari direct la punctul meu de vedere de dupa.

PROGRAM CONFERINTA:
26 noiembrie 2014, la Crowne Plaza Hotel, Bucuresti.

ORGANIZATOR: Evensys, unul dintre organizatorii de evenimente din Bucuresti, care are la activ o serie de conferinte adresate blogosferei locale (Webstock, Digital Divas, Social Media for Parents) si
Cristian Manafu in calitate de Managing Partner si Initiator Food Bloggers Conference.

SCOP: ocazie de a-i intalni pe unii dintre bloggerii cunoscuti din zona culinar si pe alti cativa specialistii in comunicare de la care am retinut continutul urmatoarelor subiecte.

SUBIECTE: strategii de succes, networking, tendinte si oportunitati, diverse informatii tehnice si idei pe care pot sa le aplic pe viitor. Trecerea in revista pentru incepatorii care erau prezenti in sala, a instrumentelor de promovare, tehnicilor de styling photography, de atragere a vizitatorilor pe blog, de crestere a audientei si a vizibilitatii in mediul online. Personal, as fi vrut sa aflu alte informatii decat cele deja stiute navigand simplu pe internet, noutati de la specialistii in fotografie, Facebook si Google.

VORBITORI: Adrian Hadean (Blogger & Realizator TV), Florin Itu (Blogger, Crazy Mother Cooker) , Radu Dumitrescu (Fotograf culinar, Grey Wolf Studios), Larisa Petrini (Managing Partner, Saatchi & Saatchi), Cristina Mazilu (Publisher, BBC Good Food Romania & Blogger, mazilique.ro), Ana Sipciu (Industry Manager, Google), Ana Naie (Blogger, EasyPeasy.ro), Monica Rosu (Blogger, Foodiefamily.ro), Alexandru Negrea (Head of Facebook Department, Spada), Codruta Popa (Blogger, Codruldepaine.ro), Marius Tudosiei (Owner, Bacania Veche), Madalin Simion (Blogger, Wine and Knives), Andreea Craciun (Blogger, Andie.ro), Cristian Manafu (Managing Partner, Evensys).

AGENDA ZILEI
SESIUNEA 1, BLOG TALK
SESIUNEA 2, BLOG KNOW HOW
SESIUNEA 3, BLOG HEROES
OFFICIAL PARTY la restaurantul otoman Divan (Calea Floreasca nr. 111-113, Bucuresti).

M-am aflat pentru o zi intr-un spatiu al intalnirii si prieteniei, m-am bucurat de cordialitate, deopotriva din partea organizatorilor si a bloggerilor.

Am retinut urmatoarele: a fi „blogger culinar”, nu este o calificare musai dependenta de profesiunea pe care o ai, dar, ca in oricare alt domeniu, simti deosebirea cand unul alcatuieste lucruri cu pasiune ca amator, si altfel stau lucrurile cand in spatele acelui blog se afla unul care, in plus, are scoala in gastronomie. Nu este vorba de superior si inferior, ci de acumulari solide la cei cu studii, profesionalism, in concluzie, lipsa diletantismului. Performerii isi aroga mai des decat amatorii competente, pe buna dreptate, dar blogging-ul culinar ar fi doar o activitate corecta d.p.d.v. profesional, insa aproximativa daca o analizez ca intreg. De mai bine de un an de cand fac blogging la categoria amatori, am cunoscut virtual bloggeri „profesional” plafonati, limitati la dexteritati de nisa doar corecte tehnic, dupa cum am cunoscut „amatori” cu un apetit impresionant in a adauga unei largi deschideri in studiul autodidact, sare si piper printr-o fotografie care m-a uimit prin compozitie si redare, sau o poveste pe care am tinut-o minte, sau care macar mi-a inveselit ziua.

M-am bucurat sa constat ca toti vorbitorii n-au avut pretentia ca sunt niste experti veniti acolo doar ca sa dea lectii de eficienta in a trage foloase de pe urma blogului, sa arate ei autoritar calea cea dreapta, inchistati intr-un dispozitiv dogmatic, ci au expus exemplificand cu traseul lor, cativa tranzitand de la blog, la afacere. A propos de afacere, onorata am fost sa pot schimba la Divan cateva vorbe cu Marius Tudosiei, cine n-a auzit de a lui „Bacania Veche”? Multumesc pentru voucherul cu discount 25%, Marius!
Adi Hadean este un performer despre discursul caruia puteti afla detalii la el pe blog aici. Concis si la obiect nu numai in discurs, ci si in felul cum a raspuns intrebarior venite din public.
Pe YouTube gasiti discursurile tuturor vorbitorilor si moderarea Cristian Manafu pe care il descriu cu o expresie care ma distreaza la o prietena, ca este un tip fainoşag :), sper sa mai fie publica filmarea NetTV.

Suntem indreptatiti sa spunem ceea ce credem, daca o facem cu buna credinata, onest si lipsit de grosolanie in limbaj, ori atitudinea fata de orice, in general. Daca voi mai fi intrebata si in 2015 care este propunerea mea concreta pentru echipa care sa fie invitata sa vorbeasca, lista de invitati ar fi completata astfel:
Roman Gusti si Catalin Tepelin de la bucataras.ro care au iesit in lumea online in 2008 cu un blog culinar, sa nu uitam asta, si l-au adus azi in pozitia site-ului nr. 1 in traficul culinar online romanesc.

Laura Laurentiu din aceleasi motive, dar la nivel de blog. Am credinta ca, ascultand-o, mi-as nota o lista de masuri concrete pe care pot sa le iau ca sa progresez ca blogger. Stand de vorba cu ea si Oana in tihna la Divan, am putut constata ca are o experienta care pe alocuri te lasa cu gura cascata si am mai observat ca detine o competenta fara vedetisme.

– As propune profiluri noi in fotografie. Priviti portofoliul tanarului Dragos Asaftei si veti intelege de ce l-as invita pe el sa vorbeasca despre asta. Are timp pana la anul sa adauge in portofoliu si fotografia culinara, il vad ca pe unul care intelege orice in domeniul fotografiei. Sunt bloguri care afiseaza o fotografie uimitoare d.p.d.v. tehnic si compozitional, dar care m-au pierdut ca vizitator pentru ca toate pozele lor arata previzibil: la fel compozitional asezate si ca recuzita (spre exemplu o scandura antichizata si mereu aceeasi linie serpuita sau grupaj restrans de obiecte, poate corect asezate, conform dogmelor, dar care ma plictisesc de moarte. Ok, stiu prea bine ca pentru fotografie trebuie investit timp. Sunt adepta inregistrarilor mai rare, si de mai buna calitate. Am ajuns la aceasta intelepciune cu timpul, inceputurile mele sunt de-a dreptul hazlii, imi asum, dar fac parte din istoria blogului si le las inregistrate intocmai.

– Imi voi nota figuri radical noi in blogging-ul culinar, pe care o sa le mentionez la timpul potrivit, bloggeri care nu parasesc ideea ca pe primul plan trebuie sa stea o reteta corect comunicata si usor de parcurs, dar care aduc si o nota originala acelui blog. Apreciez pe cei care nu ma fac sa imi cheltuiesc din timpul meu pretios ca sa extrag lista cu ingrediente dintr-o poveste stufoasa. Nu in fiecare zi am timp de citit povesti, cui nu i-ar placea (?), din pacate, adesea sar direct la reteta atunci cand intru ca „ne-blogger”. Vreau sa pot nota rapid lista cu ingredientele si sa extrag cu usurinta pasii de la metoda prepararii, eventual numarotati si astfel usor de parcurs. Ceea ce ma face sa pierd timp, ma alunga de pe un blog, daca nu compenseaza cu altceva notabil dincolo de rutina, previzibil si supa reincalzita.

Blogging-ul culinar in Romania este in plina expansiune, are resurse vii, sunt versatile si astfel atragatoare pentru colosii din Food ai pietei din Romania. In acest context, nu imi permit eu, o biata furnicuţa cu şorţ, sa ma apuc sa mustruluiesc pe reprezentantii Facebook si Google, dar la urmatoarea conferinta, vreau sa vina cu vesti la auzul carora sa constat o stare de fapt intrematoare, pentru ca politica lor de azi este descurajanta pentru noi, cei care n-am apucat tehnica de afirmare „moca” si sa fim aratati lumii fara restrictii.
Degeaba acestia doi, te pun sa declari la crearea contului, daca esti afacere sau non-profit, pentru ca, daca la aniversarea anuala a blogului, spre exemplu, imi ofer un cadou Boost Post de 20 de lei, repede sare cu gura: „Ahaaaa! … te-am prins! Zici ca esti non-profit, lasa ca stim noi mai bine ca nimeni nu e nebun sa bage bani daca nu este afacere.” Nu, „mai, draga” Facebook, nu sunt afacere, dar sunt suficient de nebuna ca sa imi ofer acest cadou de ziua mea, nu-mi pune piedica ca sa cad, sa-mi rup nasul si astfel sa-mi scada dramatic creativitatea. Facebook si Google sa sustina activitatile creative, sa le creasca, pentru ca sigur vor deveni peste 1, 2 sau 3 ani afacere si atunci jumuliti-ne de pene, ca veti avea ce strange, nu doar tuleie.
Cu tot respectul, vreau sa le amintesc celor vechi in blogging, ca au o falsa parere atunci cand ne recomanda un continut mai bun, SEO nu tine numai de asta, ci mai mult de mijloacele tehnice vitrege si cu totul altele decat la vremea cand faceau ei pionierat in blogging-ul culinar.

La Divan, am stat la masa cu bucatarasii
Food Bloggers Conference 2014
si am cunoscut „in viu” :), in afara de Oana si Laura despre care deja am vorbit, pe Brindusa si Andreea Craciun,
Food Bloggers Conference 2014
Cristina Toth, in aceeasi poza sunt Codruta-in prim plan si Georgiana pe care n-am avut puterea sa o recunosc si rau imi pare. Am auzit ca ar fi fost prezenta si sora ei Iolanda pe care o stiam plecata din tara.
Food Bloggers Conference 2014
Cristina Mazilu, vesela si relaxata, nonconformista cum o stiti, mi-a permis sa o fotografiez printre hainele din garderoba :))),
Food Bloggers Conference 2014
pe Ela, prajiturica noastra din blogosfera, pe care iti vine sa o inghiti dintr-un singur hap,
Food Bloggers Conference 2014
Geanina, Medi, Nico, Dana, Ina, Costin Staicu, altii si altii … sa ma ierte ca nu ii mentionez, i-am recunoscut in multime, dar i-am pierdut tot in multime, asa ca nu am putut sa vin, sa ma prezint si sa ii salut.

Marii absenti pentru mine, si pe care voiam sa ii intalnesc, au fost Laura Adamache, Radu Popovici, Cristi Roman, Cristian Borod si surprinsa am fost ca sa aflu ca organizatorii au omis sa o invite pe Ioana Cocian care habar nu avea de aceasta conferinta, foarte ocupata fiind ea in viata reala cu nu stiu ce proiecte eco si n-a bagat de seama promovarea evenimentului, dar asta nu o coboara de pe piedestalul trafic.ro (nu este camp de batalie ca sa fac caz pt. cum oscileaza pe primul loc ba ea, ba Laura Laurentiu), pozitie deloc de neglijat, sper ca la anul sa o vad pe lista vorbitorilor.
M-as bucura sa aflu ca v-a fost de folos participarea sau simpla vizionare live pe Youtube, asa cum mi-a fost mie de folos!
Food Bloggers Conference 2014

Masterchef vs Hell’s Kitchen

Calitatea de telespectator mi-am pierdut-o de vreun an si jumatate, doar iarna mai ridic privirea la cateva competitii, asadar, gasesc potrivit sa scriu cateva impresii in alta calitate, de blogger si pasionat de ceea ce ar putea avea legaturi in culinar, dar nu intr-atat de pasionat incat sa urmaresc cap-coada un serial, fie el si un Cooking Show.

Din luna iunie n-am mai dat drumul la televizor, acum am facut-o de dragul lui Adi Hadean lider in blogosfera / zona culinar si a Patriziei Paglieri pe care o stiu de anul trecut din lista de prieteni FB :), nu mai retin cine a invitat-o, ii multumesc, este o onoare. Ei sunt 2 dintre cei 3 jurati Masterchef (voi folosi prescurtarea MC in continuare).
Florin Scripca aka FOA a fost o surpriza placuta ca sa-l aflu, este cel care a intrat degajat in rol, ceilalti doi mai pastreaza secvential si in episodul 2 din incordarea si tracul noii misiuni. Asa percep eu, deocamdata.
MC
Juratii Hell’s Kitchen (prescurtez HK) Florin Dumitrescu, Sorin Bontea si Catalin Scarlatescu sunt rodati si in sfarsit si-au gasit formatul de emisiune care li se potriveste, n-au fost nevoiti sa-si remodeleze stilul. Antena i-a luat, de fapt, gata scoliti de la PRO si asta nu este putin lucru. Sunt multi care inca nu-i stiu, acelora le spun ca sunt fostii jurati Masterchef / PRO TV ai editiilor anterioare.
HK
Mai trebuie sa precizez ca toti 6 au titulatura Chef, cum altfel?

Incerc sa ignor afilierea mea afectiva MC, familiare fiindu-mi cele doua nume, Adi Hadean si Patrizia, si sa emit o impresie la rece, acum, la inceput, cat ma mai tine entuziasmul sa urmaresc astfel de show-uri. Fiind ambele fixate luni la 20.30, este clar ca va trebui sa aleg la care sa ma uit, este obositor de rupt firul sarind de la unii la altii.

Sa presaram putina sare pe rana, ca sa invioram spiritele, zic. Episodul 2 MC a fost ceva mai condimentat decat primul care nu m-a impresionat deloc. Care era beneficiul prezentei unor gospodine care pareau ca se aflau acolo pentru ca au gresit drumul spre bacanie? … Si a catorva care mai aveau un pic si intrebau care este ulita spre bodega? Ratingul a fost unul foarte bun pentru ca era primul episod, nu pentru ca a atins cote maxime calitativ. Daca nici dupa doua episoade nu intrezaresc un hiper-cool Ciprian Tataru printre concurenti, mai degraba ma apuc de crosetat sosete pentru iarna.

HK a intrat in forta, dinamic, formatul emisiunii avantajeaza gratuit Antena d.p.d.v. culinar, pentru ca toti concurentii au scoala sau macar profeseaza in zona food. Presupun ca au exercitiul si cultura gastronomica potrivita sa poata ridica show-ul pe scara calitatii, macar a prezentarii preparatului, desi nu este o garantie. La prima vedere, concurentii nu m-au impresionat. L-am retinut doar pe „ala micu’ ” Tavi, pare ca are potential, in rest, nu stiu, poate ca eram pe celalalt canal cand au fost cei cu carlig.

Concurentii MC sunt majoritatea amatori, chefi in bucataria lor de acasa. Asa este formatul emisiunii, sub umbrela caruia PRO nu pleaca in peţit de concurenti cu potential evident, sau nu o stim noi … inca. Cui i-ar pasa cum ajung ei in emisiune? Show culinar sa fie. Inca n-am vazut mare lucru ca sa imi permit sa judec, cei pe care mizeaza sunt probabil lasati ultimii, surpriza seriei de inceput. Abia astept sa ma lase cu gura cascata. De la MC am retinut-o pe frumusica si emotiva vegetariana, din cauza preparatului, altfel nu stiu … Si cred ca poate sa ne surprinda si cel din primul episod, personajul din scenariul „chemat prin telefon”. Sa vedeti intriga! El habar nu avea ca sotia ii furase tigaia cu mancarea de acasa. Niste domnisoare melancolice chiar au crezut. :)

Prin urmare, in ambele emisiuni avem de toate: un pompier, cateva casnice, un IT-ist, un ospatar reciclat, mai multi chefi in formare, cativa liber cugetatori, si pe deasupra un puscarias, daca am retinut bine. Din punctul acesta de vedere, este bine. „Avem di tăti!”

MC are o filozofie pioasa (… nimic peiorativ in afirmatie), etaleaza bune maniere, in timp ce HK era sa ma captiveze daca nu erau consiliati (precis) de expertii din spatele emisiunilor gasca „Big Brother”. Mental, aceia sunt prizonierii unui format de emisiune fara substanta. Poate sa prinda la un anume tip de public, sper sa nu fie unul masiv. Hartuielile grobiene aplicate concurentilor de catre juriu, fac parte din scenariu si le acceptam ca pe niste axiome fatale: „Asa treb’e!”,”N-ai ce-i face!” Totusi, am observat ca cineva de la pupitru si-a insusit criticile publicului editiei trecute si juratii sunt mult mai manierati, nu mai arunca cu farfurii, doar le golesc la gunoi.

Cine va castiga in batalia pentru audienta? Farfuria care se va dovedi a fi cea mai inteligenta.

PS- Se pare ca eu sunt dintre cei care inca mai cred ca Revolutia a fost spontana. :)

Sa ne fie cu folos! … emisiunile

Aniversare! – 1 an de viata pentru blog

avatar-FDSarbatoresc 1 an de viata pentru blog, altfel decat cu o reteta buna sau un concurs. Ca la orice sfarsit de an, strang intr-o privire cele ce au trecut si de regula sentimentele sunt amestecate: satisfactii, multumire sau neimplinire pentru toate cate nu le-am putut realiza.
Am gasit potrivit sa adun (… intr-un singur montaj as fi vrut), „povesti dulci, iuti si sarate” pe care le tot public de 1 an. Povestile s-au dovedit a fi multe, mai bine zis, ele rostesc diferit si de aceea am selectat pe cele legate de TRADITIONAL si le-am grupat in partea a doua.
Rasfoind arhiva personala foto si video, m-a incercat un sentiment de regret ca nu vad si alti ochi valori de demult al caror loc ar fi intr-un muzeu, nu in cufere uitate prin case din vreun sat.
[…]
Sa radem si sa plangem impreuna pare pretentios spus, dar in partea a doua (TRADITIONAL), am tesut cu gandul la rudele si prietenii care au ales sa traiasca departe de casa, o prietena a tinut sa imi spuna:
„nu stii ce inseamna pentru mine unele dintre povestile tale de pe blog … si pozele alea de la tara … uneori mi se impaienjenesc ochii cu lacrimi de dor … ” (Cornelia traieste de mai bine de 20 de ani in America).
Fara sunet, nu are sens ca sa vizionati pentru ca de data aceasta comunic si prin muzica asociata. Calitatea filmelor este una home-made, cu secvente reformatate de editorul video, nu am investit foarte mult timp ca sa elaborez in plus. Multumesc celor care cheltuiesc timp sa deschida si sa arunce o privire in acest blog, sa comenteze, sa intrebe … caut sa nu retin oamenii din treburi cu lucruri pe care nu le gasesc de folos, dar acum este o ocazie speciala care ma scuza pentru cum ma laud cu munca mea de 1 an. :)

Recomand sa vizionati full screen, desi rezolutia va fi mai proasta (sau macar direct din Youtube pentru o imagine mai mare) si sa pastrati ordinea vizionarii deoarece clipurile au o continuitate in partea a doua. Multumesc!

Enjoy!
Didi

Familiei mele, cu dragoste.
Secventele cu mine sunt din anul 2009, nu sunt recente:

https://youtu.be/Oh1nIC7G8yE

TRADITIONAL

Experienta mea macarons

Spuneam in introducerea de la reteta mea macarons, fiindca ar fi devenit un text prea stufos si greu de urmarit, ca voi scrie un articol cu cateva recomandari pentru a mari reusita voastra chiar de la prima incercare. Nu mai repet ceea ce am scris deja in reteta, va rog sa o parcurgeti pe aceea cu prioritate, aceasta postare este doar o completare cu alte detalii si concluzii.
Pentru mine, macarons a constituit un proiect care trebuia dezvoltat si am dedicat 3 zile testelor, desigur, indeplinind si alte responsabilitati, nu am cheltuit chiar zi-lumina.

Ma preocupa foarte mult ca sa aflu despre noi coloranti naturali pudra sau gel pentru ca lichid nu poate fi folosit la macarons. Prin urmare, nu recomand varianta de colorare cu suc de sfecla, ca sa nu mai vorbim de aroma pe care o imprumuta! Cu ajutorul vostru, voi completa un articol dedicat colorantilor naturali vs. artificiali, pe care il voi posta poate saptamana viitoare . Sunt foarte mandra ca am descoperit unul, am cautat dar n-am gasit sa mai fi folosit cineva: ceai de zmeura si capsuni macinat pudra, veti vedea la incercarea II culoarea care ar fi fost mult mai frumoasa si vie daca as fi preparat cu faina alba de migdale (decorticate).

Articolul se adreseaza acelora care coc la cuptor alimentat cu gaz. Cei care folosesc cuptoare electrice, probabil ca reusesc din prima si nu vor intelege rostul acestor precizari. Cuptorul meu este unul clasic, alimentat cu gaz, care are 8 trepte carora nu le stiu temperatura. Am ghicit-o prin incercari.

Pentru aceia dintre voi care nu ati auzit de celebrele macarons, aveti aici un mic istoric.

Caracteristici macaron:
2-caracteristici macarons
Fara aceste conditii indeplinite, bezelele se numesc pricomigdale. Bune dealtfel si acestea.
Presupunand ca ati citit reteta mea, continui discutia. Spuneam ca am preparat in portii mici (pe jumatate) proband variante ale metodei de lucru si am testat vreo 3 variante de retete.
Precizez ca la fiecare incercare au rezultat o tava si jumatate, conteaza asta ca sa intelegeti concluzia de la final fiind legata de timpul cat au stat la uscat prima si a doua tava.

I.Prima incercare a fost sa folosesc faina din migdale nedecojite, asa cum am gasit-o intr-un supermarket , mai cu o granulatie nu tocmai fina si pestrita.
Greseli:
1.-n-am macinat-o
2.-n-am cernut-o (nu trecea prin nici o sita: de ceai, ciur si ce mai aveam prin casa)
3.-am pus doua lingurite de ceai matcha in dorinta de a le colora vizibil vernil
Asa aratau inainte de coacere:
TUTORIAL MACARONS
si dupa:
TUTORIAL MACARONS
Rezultat negativ!
1.-guler mare scurs si inestetic
2.-carapacea zgrumturoasa, lipsita de finete
3.-faina de migdale nefiind alba a denaturat mult culoarea rezultand o mancare pentru marţieni
4.-nu au crapat dar ieseau din standard, erau niste bezele cu adevarat urate

II. A doua incercare:
1.-am folosit alta reteta decat la prima incercare
2.-am macinat faina de migdale nedecorticate impreuna cu zaharul pudra dar, atentie! … este important ca rasnita sa fie una puternica care sa macine rapid, altfel va scoate uleiul din migdale si va transforma intr-un conglomerat umed nefolositor, chiar daca este amestecat cu zahar.
3.-tot n-am cernut-o pentru ca tot n-aveam cu ce, le-am preparat in aceeasi zi
4.-am adaugat vreo 2-3 lingurite de pudra de ceai din zmeura si capsuni (Lipton); culoarea ar fi fost cred superba daca foloseam faina de migdale alba; ar fi rezultat culoarea violet cred;
TUTORIAL MACARONS
TUTORIAL MACARONS
Rezultatul oarecum fericit este acesta:
TUTORIAL MACARONSVestea proasta este ca un sfert dintre acestia au crapat totusi.
Seara iar am scotocit dupa tutoriale, despre cauze ale problemelor.
CAUZE:
1.-albusul nu l-am batut suficient; desi avea 5 trepte, mixerul meu era unul prea slab (luat de la Cora pe puncte :) ); a doua zi am schimbat metoda de lucru, nu si mixerul
2.-inca nu imi cunosteam relatia cuptorului meu cu macarons
Pentru ca nu am facut rost de un termometru ca sa masor exact temperatura fiecarei trepte, am stabilit la cuptorul meu ca temperatura optima s-ar situa la treapta 2.7 si spre sfarsit redusa la 2 sau usa intredeschisa la cuptor. Atentie, 2.7 la mine din cauza ca usa nu inchide deloc etans, este usor torsionata, deci voi incercati poate cu treapta 2. La cuptoarele electrice 130 grd este ideal in primele 5 minute si redus la 110 grd in urmatoarele 10-15 minute.

III. A treia preparare:
1.-dupa o alta reteta la care am ramas si pe care am publicat-o
2.-am folosit tot faina bruna macinata fin
3.-am achizitionat o sita incapatoare care nu are gaurile foarte mici si am cernut mai mult ca sa desfac conglomeratul
4.-albusurile le-am batut la final manual ca sa elimin o cauza care duce la fisurare
5.-am colorat cu 2/3 lingurita -ceai matcha, cu frica; a rezultat un galbui ci nu vernil din cauza culorii fainii;
TUTORIAL MACARONS
REZULTAT satisfacator:
1.-nu au crapat deloc
2.-guler corect
TUTORIAL MACARONS
IV. A patra preparare:
Idem 3 dar am colorat cu putin colorant albastru lichid (din nou culoarea este total denaturata din cauza fainii brune de migdale), foarte gresit, deoarece s-a modificat consistenta:
!- o treime au crapat usor
TUTORIAL MACARONS
Puteam sa ma opresc aici dar n-aveam liniste pana nu preparam si din faina de migdale alba ca sa aflu diferentele si ca sa-i fac o surpriza fetei mele sa vada macarons cu aspect ca cele din cofetariile frantuzesti.
Nu mai aveam albusuri vechi asa ca am probat, in cele ce urmeaza, cu albusuri vechi doar de o zi.

V. A cincea si a sasea preparare:
N-am gasit faina alba de migdale, am cumparat migdale decorticate marunţate care sunt la jumatate din pretul fulgilor de migdale.
1.-am macinat fin migdalele albe marunţate cu zaharul pudra; urmariti, nu insistati mai mult decat este nevoie ca sa nu iasa uleiul din migdale si sa formeze conglomerat;
2.-mi-am fabricat din colorant lichid rosu (si albastru) achizitional pe bani putini de la un supermarket, colorant solid, praf. Nu este top-secret, va voi impartasi ideea, atunci cand va fi timp.
TUTORIAL MACARONS
3.-am pus albusuri vechi de o zi
Rezultatul as zice foarte bun:
TUTORIAL MACARONS
TUTORIAL MACARONS
Dar! Doar la prima tava din ambele culori au fisurat (nu spart) nesemnificativ vreo 4-5 cochilii din totalul unei transe de cca. 30 fix in centrul tavii.
Concluzie:
1.-a doua tava a stat mai mult cu 15 minute la uscat, fata de prima care statuse 30 de minute si a avut carapacea mai puternica si n-a fisurat; recomand 45 minute;
2.-depinde si de capriciile cuptorului, de zona in care „bate” mai altfel caldura
……………………………………………………………………..
CONCLUZII FINALE

Fisureaza pentru ca:
1.- nu ai batut suficient de bine albusul in prima faza
2.- nu iti cunosti cuptorul ca sa stii pe ce treapta sa muti tava in functie de comportament, sa deschizi usa daca trebuie sau sa mai reduci la final temperatura; depinde si de cat de etans inchide usa cuptorului; asta dicteaza o anume temperatura la o anume treapta;
3.-UPDATE: acum am covoras din silicon cu amprente, este mult mai bine. Atentie sa fie de f. buna calitate si cu banutzul – forma lucios, astfel se vor desprinde foarte-foarte usor. Sa iti cumperi, merita.
Nu se ridica piciorus pentru ca:
1.- ai amestecat prea mult timp cu spatula si compozitia a pierdut aerul; se cheama ca n-ai facut macaronajul corect; cand ai aplicat cu posul bulina de compozitie, aspectul era unul „baltit”, scurs;
Eu n-am avut in nici o varianta aceasta problema, dar am citit si va comunic ca sa stiti.
2.-urmaresti prin geamul usii (cu o lanterna daca nu ai bec in cuptor) sa se ridice piciorusul in minutele 5-7; in acest timp nu deschizi usa! … daca incep sa se rumeneasca la baza, muţi tava cu o treapta mai sus, eventual intredeschizand usa.
3.-Este greu fara cantar electronic, al meu calculeaza la trepte de 20g si m-am chinuit si am pierdut timp ca sa potrivesc. Cantitati exacte ajuta la un rezultat foarte bun. UPDATE: mi-am luat cantar electroni (14 lei :))) din Dragon, o jucarie care merge perfect; este extraordinara functia ca pui orice vas pe cantariul oprit, iar cand ii dai drumul deja indica zero >>> superb ca pot sa pun direct vasul de preparare cu tot cu primul material, untul sa zicem, dau drumul, e pe zero si masor fara calcule aritmetice zaharul, ingredientul 2 …am dat un exemplu …)
4.-Este greu fara termometru (ca sa afli temperatura optima de 130 grade in primele 5 mimute si reduse la 110 grd in urmatoarele 10-15 minute).
5.-Tava din silicon cu amprenta ajuta dar nu garanteaza deloc rezultatul! Daca are tendinta sa arda la baza cuptorul tau, pui hartie peste covorul de silicon; se desprind mai usor de pe hartie de copt decat de pe covor din silicon, in unele cazuri). Am spus, covorasul meu din silicon de acum an 2015 este de f buna calitate si ma ajuta mult.
6.-Obligatoriu pui hartie de copt pe tava clasica.
7.-Daca nu ai mixer puternic, mai bati de mana albusul la final.
8.-Sa ai sita convenabila ca marime si cu orificii mai mari decat la cea de ceai. Altfel vei muri de plictiseala tot cernand.
9.-Un poche din silicon cu sau fara dui rotund este minunat dar, te descurci si cu o punga groasa taiata la capat.
10.-Daca nu ai experienta ca sa aplici cantitati egale (bulinele din tava), fa-ti sablon cu masura macarons asa cum am aratat in reteta

M-au ajutat aceste trei tutoriale cu prioritate: Ann, Stella si Eugennie

Sa va fie de folos!

Mancarea chinezeasca la romani

Am ales acest subiect pentru ca sper sa il gasesti util. Pentru mine, interesant este ca sa iti cunosc parerea pe care o ai despre mancarea chinezeasca. Nu am studii de specialitate in gastronomie, acest articol nu este o recenzie de restaurant, este un punct de vedere in calitate de consumator. Desigur, parerea mea poate sa nu coincida cu a ta, pentru simplul motiv ca nu toti, cateva sute cati ne-am strans pe aici (UPDATE: aproape 2000), avem aceleasi gusturi. Este primul articol pe care il scriu despre o iesire la restaurant, pentru ca blogul este lansat de curand si marturisesc ca pana acum n-am indraznit sa ma exprim public, de teama sa nu fiu subiectiva, dar mi-am propus sa imi inving timiditatea.

Pana sa se inmulteasca restaurantele chinezesti la noi, reperul pentru mine, privind mancarea chinezeasca, era ceea ce mancam la Hotel Minerva, Restaurantul „Nan Jing”, acum nu stiu daca mai pastreaza acest nume. Nu imi amintesc sa fi mancat acolo ceva care sa imi displaca si frecventam acest restaurant des in vremea studentiei (una fericita si fara lipsuri, nu ca ami-ar lipsi acum altceva decat o doaga:) ). Pentru ca va aflati pe un blog din zona culinar, este lesne de inteles ca imi place sa gatesc si restaurantul este doar o optiune sporadica, un loc de intalnire cu prietenii, din nefericire intalniri care au loc mai mult la evenimente, din lipsa mare de timp liber. Nu comentez acum despre mancarea chinezeasca livrata de catre firmele de catering, mancare clar adaptata obiceiurilor alimentare ale romanilor.

Ca un preambul la ultima experienta culinara pe care am avut-o la Restaurantul „5Elemente” din Bucuresti, tin sa mai punctez o „intamplare culinara” care de atunci m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte de a alege un restaurant chinezesc. In urma cu nu foarte multi ani, am fost invitati de catre un domn chinez, cu care aveam o relatie de afaceri, la restaurantul pe care il deschisese pe langa activitatea pricipala. La final, ne-am dat seama ca era unul de nisa care viza exclusiv auslanderii chinezi, restaurant care dealtfel s-a inchis dupa un an. La primul pas pe care il faceai in restaurant, totul striga „made in China” (nu in sens peiorativ), de la felul in care era decorat si pana la intregul personal. Clientii aflati in salonul in care am stat, fara exceptie, si domniile lor, erau toti chinezi.

Masa era una mare (la propriu), eram invitati vreo 10-12 persoane (doar noi doi romani, restul niste tineri chinezi entuziasti ca isi gasisera de lucru in Romania). Cum am incaput toti la o masa rotunda? Ca in bancul despre cum sa bagi un elefant intr-un Trabant. Ospitalier si vesel, patronul restaurantului s-a oferit sa recomande el meniul cu felurile de mancare de top pe care le preparau bucatarii chinezi de acolo. Veselia lui ne-a molipsit si pe noi, nici prin gand nu ne-a trecut ca vor aparea in fata succesiv peste 15 feluri de mancare, platouase, boluri si farfurii depuse pe platforma rotativa de pe mijlocul mesei, inlocuite pe masura ce mancarea se consuma. Zambetul ne-a cam pierit de pe fata in momentul in care ne-am dat seama ca nu vom sti ce aveam sa mancam. Meniu explicativ nu mai aveam in fata si ar fi fost dealtfel inutil pentru ca nu puteam sa agasam gazda cu intrebari la fiecare fel de mancare, mai ales ca era prins in tot felul de discutii.

Prudenti, am ocolit niste zemuri verzi cu chestii plutitoare gelatinoase, desigur ceva marin care nici in ziua de azi nu stiu exact ce era. Am identificat cateva farfurii in care ni se parea ca recunoastem ce era acolo dar cand am inceput sa mancam, gustul era unul neasteptat. Nu mai lungesc vorba, foamea ne-am potolit-o mai mult cu orez, n-am putut sa ne atingem de mai mult de 1-2 feluri de mancare dar, nah, trebuia sa ne punem in farfurie cate putin din acelea ca sa ajunga sa guste si ceilalti. Cert este ca de atunci, cer referinte si caut pe forumuri impresii inainte sa aleg sa merg intr-un anume restaurant. Desigur ca totul acolo era preparat in regula, dar mult prea „chinezesc” pentru noi.

Minte tot nu ne-am invatat, am incercat si mancarea chinezeasca de pe litoralul bulgaresc. Oricat de necunoscatoare as fi, pot sa va spun ca n-avea nici o taina cu bucataria chineza in afara denumirilor si a betisoarelor. Era mancare bulgareasca care imita doar prin prezentare chinezescul. Pana si portia de orez era una huge, ma asteptam sa regasesc macar bolurile traditionale.

Restaurant 5 elementeSi uite ca, Mos Craciun cel darnic si bun, in iarna asta mi-a adus un premiu in cadrul unui concurs, o generoasa cina pentru doua persoane la Restaurantul 5Elemente, nume care nu-mi era strain dar nici prea multe nu stiam. Pana la urma am ales orele pranzului. Ambientul placut, nu trebuie clonat un restaurant din China ci doar preluat un concept.
1-ambient
Trebuie sa precizez ca, fiind Stan Patitul, n-am fost deloc indrazneata, am avut grija sa comand ceea ce, din meniu si intrebarile puse ospatarului, ne era destul de clar ce vom manca: pui dulce-acrisor
SONY DSC
„noodles”-spaghetele din orez preparate cu un sos delicios (cred ca a fost felul de mancare care mi-a placut cel mai mult)
SONY DSC
si, piesa de rezistenta, „Raţa 5Elemente”- alaturi de un bol de orez cu ou. Imi permit o observatie privind prezentarea platourilor, nu le-as fi decorat cu castraveti rondele. N-am fost in China dar impresia a fost ca s-a decorat romaneste.
SONY DSC
Desi ne era clar ca nu aveam cum sa razbim atatea feluri de mancare, n-am rezistat tentatiei de a comanda si „Pachetele de primavara” + sos de soia (singurul care am inteles ca nu era iute, cerinta a insotitoarei mele). Pachetelele erau dorite ca sa imi ostoiesc nostalgia meselor din studentie. Laudele le las la sfarsit. Incep cu surprizele care au fost doua: pachetelele de primavara nu erau cele pe care le stiam, aratau ca in poza de mai jos.
2-pachetele de primavara
La inceput am fost usor dezamagita dar la final m-am bucurat ca le-am gustat, si le-am tot gustat, deja ma cam saturasem:) , n-am mai putut sa mananc si orezul ca sa pot sa ma bucur mai pe indelete de felul principal, Raţa „5Elemente”. Despre felul in care era preparata rata l-am intrebat pe domnul ospatar, mi-a spus ca la tigaie dar in prealabil este tinuta mai mult timp la marinat. Bine gatita, frageda dar si usor crocanta, mi-a placut. Ceea ce m-a facut insa ca sa intreb cum este preparata, a fost faptul ca nu regaseam mai nimic exotic, vreo aroma puternic specific chinezeasca. Mi s-a explicat ca puteam alege din celelalte 4 feluri de preparate cu carne de raţa care erau puternic aromate, datorita unor sosuri speciale care le insoţeau. Mi-a ramas gandul la raţa afumata dar n-am comandat pentru ca, de ceva vreme nu reactionez bine la afumaturi si n-am vrut sa imi stric venirea acolo.

Daca va tine punga, puteti comanda urs, cerb, mistret sau homar, eu am cautat sa ma incadrez in valoarea premiului de 200 lei. Daca as fi scos bani din buzunar, cu siguranta ca as fi cerut sa iau la pachet mancarea care a ramas neconsumata pe jumatate, nu ca nu ne-ar fi placut, ci pentru ca nu putem manca mult deodata.

Putin mai tarziu, impartaseam ganduri cu o prietena care a calatorit mult in China si m-a incurajat ca am facut o alegere buna, ca nu crede ca mi-as fi dorit ceva foarte puternic aromat, mi-a explicat ca ea merge in China cu „geamantanul” cu mancare dupa ea deoarece acolo nu poate manca decat intr-o singura zona din vreo 5 in care se prepara total diferit aceleasi feluri de mancare. Am concluzionat ca „Raţa 5 Elemente” este o formula mai pe gustul romanilor si mi s-a parut una inteleapta, cine dorea, putea comanda spre exemplu „Raţa cu creveţi”. Noi am spus pas, „traumatizaţi”:) fiind de experienta foarte chinezeasca pe care v-am povestit-o anterior, dar „nici nu stiu ce-am pierdut”, de fapt. Tot prietena plimbata mult prin China a punctat despre pachetelele de primavara ceea ce spusese deja, ca depinde din ce zona era bucatarul chinez, acelasi fel de mancare putand sa arate cu totul diferit si chiar sa conţina ingrediente diferite.

In concluzie, va recomand sa alegeţi un restaurant chinezesc care sa ofere si mancare chinezeasca surprinzatoare prin gust, ca la mama ei acasa, dar si variante adaptate gustului romanesc asa cum am constatat ca ofera Restaurantul „5Elemente”. Voi reveni cu placere acolo, la ocazii speciale.

Food Futurotextiles-Design&Art

0-expo_futurotextilesInregistrez tardiv acest articol pentru cei care ar fi vrut sa viziteze aceasta expozitie, pentru ca s-a inchis dar, fie si asa, aveti posibilitatea sa accesati un tur virtual in slideshow-ul de la finalul articolului. Nu se permitea fotografierea cu blitz, trebuie sa aveti intelegere pentru calitatea fotografiilor.
Subiectul expozitiei a fost imbracamintea viitorului si poate va spuneti ca acest articol nu isi are locul pe un blog culinar. Ei bine, neasteptat dar, o parte a exponatelor isi au originea fibrelor intr-o materie comestibila: lapte, cafea, soia, vin, zahar extras din porumb, zaharina din sfecla sau cartof…
Expozitia TEXTILES SURPRENANTS, DESIGN & ART – FUTUROTEXTILES a fost gazduita de Muzeul National de Istorie a României si organizata de Institutul Francez din România. Proiectul Futurotextiles s-a nascut în urma avântului tehnic si cultural al orasului Lille, capitala culturala europeana în 2004.
Diversitatea  textilelor viitorului este mare, materialele sunt sofisticate, interactive, vorbim deja despre haine „inteligente”.
SONY DSC
Un pulover din fibre de lapte suna greu de crezut ca poate fi tricotat. Fibra a fost extrasa din cazeina prezenta in lapte.
SONY DSC
Un procedeu de fabricatie a fibrelor „Ingeo”, procedeu aplicat zaharului extras din porumb.
SONY DSC
Proiectul „Mabiolac”/2003 produce o revolutie bio, permitand fabricarea de fibre extrase din zaharina prezenta in sfecla, porumb, cartof, etc.
SONY DSC
Iata si o rochie din vin … divin pentru cunoscatori.
SONY DSC
Parasind putin zona Food, punctez idei practice, de design, idei creativ-revolutionare si nu in ultimul rand util medicale.
Geanta luminata la interior ca sa nu mai bajbai dupa chei.
SONY DSC
Vesmant interactiv sensibil la vibratiile sonore, va arat cum si-a schimbat culoarea dupa ce „i-am vorbit”.
interactiva
O geaca de iarna pentru copii care poate alerta parintii cand temperatura micutului scade prea mult.
Tricou inteligent cu monitorizare electronica psihologica.
Lenjerie de noapte impotriva infectiilor nacozomiale.
Costum care permite sa dormi oriunde te-ai afla si in orice pozitie (chiar si la serviciu :) ), usor de transportat.
O superba rochie fotocatalitica care purifica aerul.
SONY DSC
Echipamente de protectie foarte utile, de exemplu pompierilor, care filtreaza produsele toxice.
Pulover care transmite starea sufleteasca, am zis noi ca este numai in imaginatia autoarei :) , creatoare de tinute cinetice.
De la blugi, manusi, costume si pana la firul ingerului am plecat la propriu printre nori, la iesire, pe un mare ecran prin fata caruia treceai ti se proiecta imaginea si se agatau de tine nori in jurul membrelor sau capului atunci cand le miscai, deja imi pierdusem prietena undeva in stratosfera.
SONY DSC
Gulere-airbag pentru biciclisti si motociclisti.
Cute sau haine ceresti si plutitoare din pene, mochete care asigura un mediu septic si izolare fonica, cabluri fotoluminiscente utile in remorcari si deplasari dificile montane sau in mediul marin, lenjerie de corp pentru raliuri cu infrarosii care asigura un echilibru deosebit sportivului, sau o rochie din banda magnetica de casetofon, cateva exponate pe care le arat in slideshow.

Această prezentare necesită JavaScript.


Sper ca veti reusi sa va imaginati o frântura din lumea viitorului.

%d blogeri au apreciat asta: